Cum îți imiți soarta, zâmbind alene, și îți dorești să o depășești, să fii mai peren.
Cum îți dorești să învingi primul, dar și ultimul, să arunci peste tot doar resturi de lasagna.
Cum vrei să învârți lumea în jurul centrului tău de greutate și să te închini sieși.
Să fii tu singurul tău aspect bun în lume și să te poți ruga singur ție, Atotputernicul să coboare peste lumea schingiuită, pacea și bunăstarea.
Cum poți tu să zbori așa și să nu atingi măcar din greșeală o pasăre înaltă, fiind tu prea sus.
Cum poți să sorbi oceanele ca pe un strop de condens de pe o bere rece și tropicală.
Cum calci tu pe moarte ca o metaforă imensă cât tot universul, un Big Bang cât toată infinitatea și puterile cuantice. Hai.
Massive Attack · Silent Spring
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu