dela04

 din prăpăstia adâncă se scurge întunericul în sus. nu are sens într-o lume în care verticalul este subjugat gravitației. acum e cunoscut însă că gravitația ar putea fi inversătă daca am avea instrumentele necesare. aici le avem și astfel întunericul se poate revărsa peste margini. în adâncul lui pare ceva mai dens, atât de dens că frigul nu pătrunde acolo. întunericul mai dens este mai cald. dacă am fi chiar în locul acela unde întunericul e dens am închide ochii pentru că doar ne-ar frustra. 

 iată, suntem una cu întunericul. ne mișcăm prin aerul greu. presiunea o putem simți pe timpane și pleoape, pe alte țesuturi moi ale corpului. aerul e un fluid mai greu prin care membrele se mișcă mai greoi. e ca prin apă, e ca prin furtună, e ca în vis. ține ochii închiși pentru că chiar dacă simți undele vibrației prin aer nu o să vezi ce se mișcă. nu ești singur acolo jos și parcă și aerul se respiră tot mai greu, e mai lichid, e mai cald, e prea oxigenat, e prea mult și celulele se supraîncălzesc. ceva se mișcă iar undeva lângă, dar e atât de silențios, e ca și cum locul nici nu există, poate e doar în cap - e doar imaginația alimentată de necunoscut. cum să exiști într-un loc pe care nu îl poți testa decât prin simțul tactil?

 bine că nu sunt acolo, sau tu, am fi putut, dar nu suntem. suntem aici, uite, aici nici măcar nu e întuneric, e lumină, e și cald și comod, e moale și relaxant, cu acea cafea, sau ceai, sau capucino, sau mai bine bere, vin, coniac sau ce mai poate fi băut. e în regulă că aici nu e nevoie să mănânci, nu sunt cipsuri sau alte snacs-uri care au gustul doar pe exterior ca să te poți murdări pe mâini și apoi toată casa. nu sunt pulpe sau aripioare pline de grăsimi care intră-n tine și te umflă și te umblă apoi la baie. nu există nici chestii dulci și irezistibile care să ceară mereu altele noi. ești în lumea în care e suficient doar să bei și să traiești bine. dinții au doar rolul de a fi arătați ca semn al bucuriei și ocazional să muște o bucată de piele vie. de aceea nici stomatologi nu există, nici medici de interne, nici medici care tratează vicii, medicii sunt păsări înalte care nu caută însă să te jumulească de bani. știu totul despre tine dar nu îți pot face nimic, și oricum nu i-ai înțelege.

să nu lași nimic în cenușă, să ațâți jarul și să îl răscolești, să ardă tot

Alexandrina - Vânt În Pânze

grandoare

 așterne-mi pe pieile pierdute

puf, ciocolată și crupe

 presară-le în cupe

să dospească frunzele brute

 

 pune-mi pe plămâni apoi

pudră de îngeri răi și goi

să se prindă între porii moi

lutul și oasele din noi

 iar în galeata de sub patul 'nalt

nu umbla, să se fi-nchegat

un jeleu de roșu-nghețat

de vii, de morți și de prelat

VAST- Dead Angels

civilization VII: uKraina

să întoxicăm un pic media!

cine ar fi crezut, nimeni nu ar fi crezut, dar putin a intrat in uKraina. a atacat oameni cu armele și adolescenții lui care încă nu știu nimic despre lumea prezentă și mai ales nimic despre lumea trecută.

cine ar fi crezut că va bombarda, va ataca cu rachete, că va ataca civili, oameni liberi care au tot dreptul sa se identifice ruși sau ucraineni, daci liberi sau plante exotice.

acum se consumă coloane de mame și copii, viitorul țării care pleacă, pentru a lăsa niște scelerați sa tragă cu arma în alți oameni, să distrugă clădiri și drumuri, instalații petroliere sau alte infrastructuri.

acum se trasează în jurul rusiei o linie albă pe care nu au voie să o traverseze, care încearcă să îi încercuiască, să oprească răul, să oprească ura, să oprească moartea. 

dar ei nu se pot opri, dar ei nu vor să se oprească. imperiul revine și vrea să își reia locul de glorie și să împărtășească ce au ei mai scump - violența și limba rusă.

dar pâna la noi ordine rămân antibeligerant,

antibeligerant

 cam o dată la 30 de ani se întâmplă o mare schimbare, sau poate mai potrivit un cataclism. de obicei cel puțin o dată la generație, concept care reușeste să clasifice un grup de oameni în cea mai mare putere fizică și creativa care este adusă cu picioarele pe pământ sau mai potrivit în genunchi și cu capul în nisip. una a fost in 1914, alta în 1940, a mai fost ceva prin '70 dar mai serioasă a fost prin '89,  apoi recent prin pandemie si ia uite că încă una mai vine.

 le-am enumerat cele de mai sus fără a fi însă o listă exhaustivă dar desigur nu se poate compara ce a fost în '40 cu ce a fost in '89 sau chiar și acum, încă. dar de la raptul Crimeii știu că simt acut o neputință sfâșietoare în care nu mi se pare ci ne îmbăiem cu toții cu mare nonșalanță.

 e evident că în perioada postmodernistă în care toți au trecut cu bunăștiință de realitate și adevăr, unde fiecare are credința lui ar fi cu totul absurd să speri și să ceri lumii o oarecare raționalitate, o principialitate după care toți să ne ghidăm astfel încât să se poată depăși starea de conflict fără a lăsa să se scurgă din noi toți sânge și venin, tot ce e mai bun sau mai rău și apoi să murim colectiv întro mare și minunată furtună cosmică si desigur nițel atomică.

 cu atât mai mult acum ne vom confrunta cu opinii total diferite, total incorecte sau inumane, poate unele lipsite de sens. unele se vor lega însă de demnitate, de viață și iubire și vor fi cele ce încă vor mai da speranță. poate prin ele ne vom si regăsi și vom putea duce lupta care pare ca va să vină și peste noi

până la noi ordine rămân antibeligerant, wta

KALEO - Hey Gringo

dela03

 undeva în pădure se ascunde o pereche de luminițe. aceste luminițe sunt mascate de trei lentile rotunde  prinse întro pereche de cilindri negri. cilindrii sunt orientați către un mic pătrat puțin luminat.  pătratul își păstrează constant lumina și variază doar în intensitate scăzând tot mai mult. semn clar că nu se mai adaugă lemne pe foc, semn că cei care trebuiau să o facă au adormit. perechea de cilindri este coborâtă și ascunsă întrun rucsac, rucsacul este ascuns în spate. frigul aici nu este înfricoșat și mușca neintermitent de tot ce este in jur. arborilor nu le pasă, urșilor adormiți nu le pasa, vulpile încă nu au ieșit afară dar nici lor nu le-ar păsa. cele trei luminite par că se uită un pic înapoi, spre interior, căutând imagini din spatele lor. sunt doar niște oglinzi convexe care reflecta miile de stele strălucitoare. un satelit șerpuitor se mișcă în viteza împroșcând lumea cu unde radio. o sclipire și ochii reprind viață punând în mișcare tot ansamblul. acum va trebui să se miște astfel încât distanța până la pătratul tot mai întunecat să fie tot mai mică.

de la fereastră printre firele de țesătura textila înflorată de maci și flori de gheață se văd umbrele focului cum se mișcă agale. undele fotonice îmbracă totul întro atmosferă cu reflexii irizate. nu se știe dacă în ele stă tot universul sau măcar cabana adormită. triunghiul de luminițe trebui să intre. va apăsa pe clanță iar aceasta nu va ceda. va trebui să caute după sculele de sabotare a butucului. norocul luminițelor e că ușa nu e închisă cu zăvor la interior. cu o mișcare expertă va accesa setul de spart încuietoarea. nu e greu, e simplu să acționezi un arc și apoi să inițiezi mișcarea de rotire. ușa se va deschide singură, moment în care frigul este scăpat înăuntru.

să nu te repeți, să fii mereu alfel, să nu repeți. să ai alte imagini, alte sunete...

Haelos - Full Circle

leagan

 capse mici îndesate
am pe buze înțesate,
ai iar un fel de ir 
de le crapă după fir.

 ochii legănând iar
o mare să-mi dai in dar,
nu aștept umeri moi-
suntem pe lume doar noi

  de două zile poate trei

am mărgele grele, vrei?

cam se încâlcesc în zer

absurd creier de deger

The Mono Jacks - Umeri aurii

dela02

 undeva într-o cabană lângă un șemineu este o blană. lângă blană este o sticlă de șampanie deschisă și două pahare umede. unul are urme de buze și aromă de trandafir, celălalt este mai uscat și răsturnat. focul trosnește, absoarbe umezeala, aruncă umbre după mobile și sperie frigul din cabană. frigul mai bate în geamuri, mai încearcă ușa dar nu are curajul să intre să deranjeze cuplul care respiră ritmic. respirația blondă este abia perceptibilă, respirația mai închisă la culoare sperie și urșii de prin împrejurime. în dreapta șemineului se ascunde o mică sursă de lumină artificială. lumina indică că există funcționalitate. e puțin redundantă pentru că sursă de lumina este conectată la o sursă de curent electric comună cu o sursă activa de sunet. sunetul se vrea liniștit. pare să fie o lucrare la saxofon si pian care nu alt scop și ține tot stresul afară. cabana nu pare a fi decât un sanctuar, chiar dacă pe o parte a cabanei se cască nesfârșitul aerian în sens negativ față de axa orizontală iar pe cealaltă se impune o mare verde întunecată în sens pozitiv. 

de la zero. să nu te repeți. să fii tot mai conștient, nu repeta...

Cowboy Bebop OST - Goodnight Julia (Extended)

osanale

cap cu cap de munte

se-ntâlnesc să sărute

guri spurcate și cărunte

cine, unde, ce să guste?

cot și cot de țară

se tot fură când e seară

goi suntem și de-ocară

coborâm grăbiți pe scară.

ochi pe ochi se uită

și-ntre dinții de cucută,

gargara de-i placută,

iadul ne ascultă.

 

Archive - Fear There & Everywhere

ireverențios

 canapea cu mult gust-
mă asculți, mă scufunzi
sau în puf mă îneci,
nici nu neg mă deseci.

 mări-tavan încastrat
nu m-alungi nici ratat,
carpe diem și șorici
nu e viață cât e brici

 nu care strigă primul
ridică neapărat nulul,
haide jos pe podea
am găsit o acadea

Lucid Planet - Listen

elixir

 un tunel cu perspectivă,
ca un om fara alură,
 ca un iepure sub o iapă
nici ulei-n ochi, nici apă.

 un zâmbet ascuns aseară,
un îndemn simțit iară,
 un pământ puțin prea mic,
mă înec în praf mitic.

 o roată civilizată,
o fantomă cicatrizată,
 o fructă aromatizată-
nimic nu mă ține-n viață. 

KALEO - Skinny (Performance from Fagradalsfjall Volcanic Eruption)

delazero

 de la zero să sapi din nou în tine. totul e să fii tot mai conștient. totul e să ajungi la cele mai  intime inele interioare. totul e să scrijilești în cenușă ce rămâne apoi. trebuie ca totul să fie rearanjat. toate moleculele să fie înlocuite. totul e să nu te oprești din schimbat. totul trebuie să fie înlocuit, să nu repeți, să schimbi, totul e să folosești alte modele, alte cuvinte, să fii altceva, să mergi pe stradă ca un ecou aleatoriu. 

 de  la zero să începi cu un mic avantaj. deja știi cuvintele, deja știi mersul. acestea se pot așeza singure pe suport. nu trebuie decât să lași degetele să se miște singure, așa cum s-au mișcat mereu. așa ne place să credem că suntem o duzina de creiere care mișca lumea. zece creiere mici, unul mai umflat și unul care nu gandește.

 de la zero să te cațeri din nou pe culmi. tot efortul pe care va trebui să îl faci. toată perseverența pe care va trebui să o consumi. iar aceasă perseverență consumată naște toxine. toxinele fiind rezultatul la bourbonul de după. totul e doar bourbon. în sânge nici nu se știe dacă procentul de eritrocite e măcar egal cu cel al gramelor de alcool. totul e să nu îl lași să scadă altfel toxinele preiau comanda și culmile devin tot mai amețitoare dar ireale.

Lunatic Soul - Gutter

rage

patinezi pe un os gol
cu rechinul prin subsol-
nu are palme pâlnii ochiul

are funii și deliciul...

care umblă prin jăratic,

cu un vătrai văratic,

carambol prin artere-

are jana doar catetere.

nu-s microbi, nici aorte,

mă ascund în mici cohorte,

cuceresc tot alene-

am în oase doar inele.

Architects - "Animals"

Dare

o perucă cu paiete
pui pe cap de la fete,
mai am doar puțin foc
nu mă arde, nu mă joc!

caporal și ceva stele

mă întorci de bretele,

minge peticită, albă,

pot să fiu și melc în salbă. 

pe planetă fara apă

am ajuns un mic papă,

mă îmbăt încet în miere

am cruci pe creiere.

canibal cu perspectivă

am în sânge o eschivă,

printre stâlpi și nori înalți

mă coboară dulci prelați. 

Crippled Black Phoenix - To You I Give 

antiizolare VI

Noaptea e înfiptă adânc în fiecare mișcare a noastră, iar trecătorii sunt tot mai amețiți și ei. de departe iar se aude câte-un bass sporadic poate chiar si ceva urale dezacordate. știi că ai fi preferat totuși să fii altundeva. mai știi că nicăieri nu ești la locul tău. te cauți în viitor și ești asezat pe canapeaua ta - totul pare normal, iar când ești mângâiat, te simți fericit.

cu un rânjet te desprinzi, dar ai norocul că nu te poate vedea, hai sa ne mai și odihnim, unde e berea aia?

în sinea ta adolescentul se mișcă tot mai vivace. ai da foc la toată lumea, ai îneca tot universul cu întuneric, te-ai alia cu toți sau oricine, nici nu stii ce să crezi.

e târziu? suntem toți? cui îi pasă? cred că suntem toți. ești beat? eu să fiu biat? da, ești? eu sunt jean. nu ești jean. nu contează jean boxează. gowd, ce glume!

drumuri pietruite, drumuri lungi, drumuri chinuite, drumuri de fier. cum te așezi în tren totul e somn.

dimineață ești singur, pe o parcelă de iarbă îți arunci singur sieși o bucată amară de fiere. e frumos că nu atentezi la uniformitatea primaverii crude. aripile ce le aveai cu o zi înainte se zbat rămase pe ceva dale, ti-au rămas doar niște cioturi care te împing în jos. 

Beethoven's Silence (Concerto) - Ernesto Cortazar

Veranda

Vreau un tuș colorat
Ca să îmi săruți exact
Buzele, sânii și pielea roz, 
Departe e lumea - colhoz. 

Cu brațele întinse terestru
Mă îmbie un praf celestu'
Cam ca un păianjen galactic
Îmi doresc stelele, practic.

Mă picuri cu gheață, cu soare, 
Cu stil și cu puțină ardoare... 
Mai lasă drama și iartă- 
Cu ceara și apă, și ambră.

Archive - Lights (Version)

olive

Carapace fără pace
Iar mă prinzi - îmi dai capace. 
Am pe spate verzi petale, 
Se rup în vremi amare. 

Cum în ochi iar am aripi, 
Nu zbor doar iau inimi. 

Nu clipi spargi oglinda, 

În ochi revezi clepsidra. 

Cu furtuni neuronale, 

Nu porți stele banale, 

Crampe și amintiri banane

Mestecă magnolii albe. 

Txc

Death Cab for Cutie - I Will Possess Your Heart 

Antiizolare V

Am ajuns în capătul întunericului alergat de mine și alți demoni înecați în alcool. 

Mergem sa ne întâlnim cu un văr. Mergem cum nu, e aici undeva, hai, cum ziceai că te cheamă? Ce glume. 

Pe drum se împleticesc picioarele, se împleticesc brațele, se impleticesc gândurile, se împleticesc buzele,  ne rupem mâinile.

Cât poate fi de departe, nu e departe, nu e departe nu, e chiar aici, mergem de jumătate de oră, am ajuns, vai!

heey, helo, ce faci, salut, dan, salut, salut - dan , tu nu esti dan, ba da sunt dan, dar mi se mai zice si jean. ceee? nu conteza, jean boxeaza. Ce glume!

Unde ne vedem de dansuri, în întuneric ne vedem de bere, de frig, de stele pornite. Dar timpul zboară, să zboare, mergem înapoi, mergem.

Undeva drumul e prea lung și ne oprim, e prea întuneric să știm cine și cu cine mai suntem. Întunericul e acum chiar peste tot - între arborii de pe marginea drumului, pe drumul pe care calcă pașii noștri, în capul ce ar trebui să îi coordoneze. 

thc

 

Moderat - Rusty Nails

mentol

din trecut te-mbrățișează

brațe mici - te linșează.

nu e timpul așa de-alert,

dar în vise tot alerg

fug mereu tot în jos,

întorc sufletul pe dos-

nu e decât o manea,

strălucesc gol - acadea

cum mă cheamă te întrebi,

sunt nimeni fără țevi,

și prin ele, chiar de ar fi,

nisip verde-ar coborî.

Evanescence - Wasted On You

antiizolare IIII

pe suișul dintre brazi te mai poticnești de câteva ori. aproape regreți câteva beri deja băute. apoi se deschide un luminiș de unde se poate vedea toată poiană de după. e plin de alți oameni acolo care urmăresc din amfiteatru un mic spectacol al astrului principal în picajul lui zilnic.

mergem să-i chemăm, nu mai bine stăm vin ei, hai că mă duc eu, nu te duce nu înțelegi sună-i eventual dacă chiar trebuie.

da, alo, da se poate, se vede tot, nu e mult haideți toți mergem de aici jos în festival.

ai un foc băiatu', da băiatu' ia aprinde-ți paiul, mersi vrei și tu băiatu'?

explozia solară se intensifică puțin și odată cu ea se încetinește și rotirea pământului. stelele se înfățișează și aduc cu ele răcoarea de primăvară montană. 

mergem jos se bem o bere, ai grijă nu călca în vomă cât te împiedici și te rostogolești cu succes peste cap.

timpul trece fără tine, fără emoții, fără ca să îți pese ție sau altcuiva. ești prins într-o amețeală din care nu mai înțelegi nimic. te ridici sub pretextul de a merge la baie. care baie? e atât de întuneric și gălăgie. încerci să te îndepărtezi și ajungi într-un câmp de mure. când îți dai seama ești demult între ele și continui sperând să fi trecut de mijloc. stai puțin și admiri stelele sincer mirat cum de atât de senin cerul. apoi faci cale întoarsă. un milion de caracatițe cu voință individuală, un câmp fortificat din al doilea război mondial, o zadarnicie a propriei călătorii încearcă a te opri. te opintești în durere și în urma rămân picuri din sângele tău iar pe picioare urme ale biciuirii medievale. 

thc ths

The War On Drugs - Thinking Of A Place

antiizolare III

soarele se lasă după un deal și în tot acest proces anevoios aruncă și câteva raze roșii direct în firul unei ape ce trece pe sub podul arcuit pe care ai poposit. nu mai știi totuși dacă ai sufletul ușor sau de fapt te-a părăsit înecat cu bere și picurat astfel în urma pașilor împrăștiați pe cărările de munte. îți imaginezi că dimineața ce va urma vor trece buburuzele, se vor adăpa din roua pașilor tăi și îți vine să vomiți la ideea unor cărări de insecte otrăvite.

ți-i rău, hai să mergem nu vomita aici/ trebuie să prindem intrarea la festival/ să nu uităm de ce am venit aici, oricum nu mai avem bere/ mi s-au înmuiat picioarele/ cred că o să mor odată cu apusul acesta/ mi se pare că... hai ia de la mine.

nu poți muri doar că vrei, trebuie să existe și o oportunitate.

 drumul se șerpuiește cu cei zece care suntem, doi beți și fără nume, restul puțin amețiți sau deloc care au grija de primii doi.

cine a zis că nu este bere pe munte/ uite un chioșc/ bună ziua șase doze de bere/ cum adiică la sticlă/ doar trei lei/ mulțumim/ cum adică/ meergem la festival/ păi vă lăsăm garanție/ în regulă vi le lăsăm la întoarcere/ uuu ce reci sunt!

harapalb e mic copil.

băi băiatu' 25 de lei intrarea, eu nu dau atâta, nu nici eu, își bat joc de noi, aia e șase beri și mai rămâne ceva, da da încă o bere practic, da deci șapte beri.

băiatu' hai ca știu eu o cărare, hai pe aici, merg eu vin înapoi/ dacă nu vin.. stai că vin și eu!

thc

All Them Witches - Diamond