O zi obișnuită de vară. Soarele de pe
cer coace nemilos totul în jur. Arșița o arde așa de câteva zile bune. La
radioul vechi din gradină picură cuvintele unui jurnalist. Se pare că vremea
caniculară va mai ține cel puțin câteva zile.
Îmi trag pălăria de paie de pe cap și
mă uit la cer spre vest - tot nici o urmă de nor. Îmi cobor privirea asupra
prunilor plantați de mine acum câțiva ani. Frunzele ofilite și unele deja gălbejite
dau senzația unei livezi foarte triste de toamnă. Poate că era o idee bună să
plantezi niște nuci totuși. Ei nu cedează niciodată la condițiile meteo, mă
gândesc admirând nucul imens sub care îmi odihnesc oasele.
Ok Igor, hai să mai facem o verificare
mentală. Camera Estului, cea cu vederea superbă la mare și terasa generoasă –
eliberată și curățată, schimbat flori și împrospătat bol cu atenții. Camera Veselă
și camera Zglobie sunt încă ocupate trei zile cu cele două familii și copii lor
mici. Camera Nordului cea cu terasă și hamace colorate se eliberează mâine. E bine.
Cu o mișcare lentă, datorată exclusiv caniculei aducătoare de venit, îmi scot telefonul din buzunar și răspund la apel.
- Da?..
-
Bună ziua, în legătura cu o rezervare vă sun,
mă uitam pe site și văd că mai aveți o cameră liberă. Oare se poate de mâine? ciripește
obosită o voce corporatistă.
-
Da. Dacă ziceți că e încă liberă o puteți
rezerva, desigur!
-
Păi, de asta vă sunasem să vă întreb și care
ar fi prețul.
-
Da, este exact ca pe site, îmi cer scuze, am opțiunea
autopilot activată și nu prea mă uit la rezervări. Am doar grijă să aranjez
camerele. Cât mai e prețul afișat? întreb cu o curiozitate pură.
-
Păi e cumva sub media zonei, dar mai mult decât
acum câteva zile...
-
Vă pot oferi un discount sub formă de cashback
dacă vă cazați minim 3 zile. Am înțeles că ține vremea bună, vă dau și un pahar
de țuică.
-
Mulțumesc! Vocea corporatistă zâmbind încheie
apelul iar eu mă întorc la grădina mea.
Hotel Runner - orientat spre vânzare |
Un pescăruș bezmeticit de căldură îmi
atrage privirea în timp ce îmi pun telefonul înapoi în buzunar. Mă uit zâmbind
la el cum se plimbă pe sub pruni căutând un pic de umbră. Îi fac semn să se
bage sub nuc, dar nu pare că a înțeles ce încerc să îi transmit. Mă caut prin
buzunare și găsesc un baton proteic început din încăperea curățată. Rup
tacticos o bucățica și i-o arunc pescărușului. Acesta se uită neîncrezător la
mine și stă puțin în indecizie. Pofta însă învinge și se apropie de colțul de
baton proteic făcându-l să dispară ca prin magie. Mai rup o bucățica și o arunc un pic mai
aproape de nuc. Cu un curaj nesăbuit, pescărușul vine puțin mai aproape teleghidat
doar de poftă. Acum e foarte aproape de umbră.
Din adâncul grădinii în viteza mare
vine bebe fugărind un fluture și Dede mai în spate alergând să prindă bebe-le.
Mă ridic rapid și o prind pe Olivia ridicând-o spre soare odată cu pescărușul
care a luat-o în zbor. Mă învârt de 2 ori și apoi o las jos să ne odihnim
ambii. Olivia gângurește fericită
și
Dede se alătură mulțumită.
Hotel Runner - adaptabil și automatizabil |
Articol scris pentru SuperBlog
________________________________________
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu