16 februarie 2014

Emergescu

Desigur că m-a părăsit prietena doar se zice că aș avea treizeci de ani și nu îs tocmai realizat sau plin de un potențial succes.
Paul Rebergean se plimba prin marele frig al iernii din seara târzie a unei sâmbete obișnuite. Iar acum încă mă gândesc că o să îmi dea cineva mai multă atenție în cadrul facultății și că o să ajung cineva pe lumea aceasta. Frigul îl  înțepa iar în obraji și îi pătrunse mai adânc în oase, vântul părea să fi uitat cum e să se mai oprească din suflat. Oricât ar fi încercat să se adune / să-și micșoreze suprafața de contact cu exteriorul, nu reușea, iar frigul îl ataca nemilos încontinuu.
Unde să mai ajungi Paulică, ești cam la mijlocul drumului, sau mai bine zis, în ultima lui jumătate.
Zăpada se viscolea dramatic de la forța nemiloasă a naturii. Și ce îi cu frigul acesta atât de clasic desprins din poveștile lui Creangă?  În minte îi rula scenariul de încălzire globală și părea să nu aibă nici un sens frigul. Dar Africa arde tot mai tare și mai mult. Facultatea îi ocupa timpul cu prostii atât de cunoscute și îi venea câteodată să renunțe la visul devenirii academice.
Nu mai avea mult până acasă. Se gândea la canapeaua din living și cum o să își savureze pe ea cina înghesuită într-o farfurie lată. Se gândea la acum fosta prietena cu care doar acum ar fi văzut un viitor complet împreună și pe termen lung. O fată care îl înțelegea atât de bine și îi îndeplinea toate dorințele fără ca să știe de ele.
Simplu ar fi ca totul să se reducă la tranferul de energie prin intermediul unor lentile uriașe reflectorizante de pe Sahara care să meargă în zona unor suprafețe acumulatoare de energie. Sau chiar mai simplu: de ce să nu își facă ei energia care sa îi ajute la înflorirea regiunii? Sonde de mare adâncime, desalinizare, împădurire, agricultura intensivă pe teren de deșert... Toate acestea ar fi foarte posibile dacă ar fi dorință politică. Trebuie pornite energiile, toate energiile, pentru a putea salva Africa și planeta. Pare simplu, Paul!
~~
- Această conferință va fi deschisă de domnul Rebergean care a venit cu soluția. Am putea să zicem că cumva toți o aveam în minte dar asta nu înseamnă nimic. Trebuie să ne dăm seama părăsind orice limbaj diplomatic că suntem puși în fața unui moment istoric tocmai din cauza acestui om. Soluția care a fost propusă de dânsul este viabilă doar dacă este pusă în aplicare imediat. Cineva a venit în glumă cu denumirea "Emergescu", fiind o combinare între numele românești clasice și "urgentul" englezesc. Mai puțin în glumă totuși a fost adoptat și se înțelege de ce, suntem în poziția în care nu mai putem negocia cu timpul. Vi-l prezint pe domnul Paul Rebergean!
~~

- Te rog să mă ierți Paulică. Vreau să te gândești și tu din perspectiva mea, eram pusă în fața unui viitor care îmi oferea doar seri plicticoase și lipsite de substanță, și chiar mai rău de atât nici măcar nu mă mai atingeai, bărbat care trebuia tu să fii!
Ce vreau eu să zic e că de atunci oricum nu am mai făcut nimic decât să mă urăsc că am plecat și că nu am putut decât să mă simt mizerabil ca vreau să mă întorc când  în sfârșit ai succes.


thc


grimus - in your eyes



p.s. Emergescu a fost adoptat ca zi națională de eliberare de sub nebunia clipei, fastul revenea în cotidian.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu