29 ianuarie 2022
osanale
21 noiembrie 2021
ireverențios
mă asculți, mă scufunzi
sau în puf mă îneci,
nici nu neg mă deseci.
mări-tavan încastrat
nu m-alungi nici ratat,
carpe diem și șorici
nu e viață cât e brici
nu care strigă primul
ridică neapărat nulul,
haide jos pe podea
am găsit o acadea
13 iunie 2021
elixir
un tunel cu perspectivă,
ca un om fara alură,
ca un iepure sub o iapă
nici ulei-n ochi, nici apă.
un zâmbet ascuns aseară,
un îndemn simțit iară,
un pământ puțin prea mic,
mă înec în praf mitic.
o roată civilizată,
o fantomă cicatrizată,
o fructă aromatizată-
nimic nu mă ține-n viață.
08 mai 2021
delazero
de la zero să sapi din nou în tine. totul e să fii tot mai conștient. totul e să ajungi la cele mai intime inele interioare. totul e să scrijilești în cenușă ce rămâne apoi. trebuie ca totul să fie rearanjat. toate moleculele să fie înlocuite. totul e să nu te oprești din schimbat. totul trebuie să fie înlocuit, să nu repeți, să schimbi, totul e să folosești alte modele, alte cuvinte, să fii altceva, să mergi pe stradă ca un ecou aleatoriu.
de la zero să începi cu un mic avantaj. deja știi cuvintele, deja știi mersul. acestea se pot așeza singure pe suport. nu trebuie decât să lași degetele să se miște singure, așa cum s-au mișcat mereu. așa ne place să credem că suntem o duzina de creiere care mișca lumea. zece creiere mici, unul mai umflat și unul care nu gandește.
de la zero să te cațeri din nou pe culmi. tot efortul pe care va trebui să îl faci. toată perseverența pe care va trebui să o consumi. iar aceasă perseverență consumată naște toxine. toxinele fiind rezultatul la bourbonul de după. totul e doar bourbon. în sânge nici nu se știe dacă procentul de eritrocite e măcar egal cu cel al gramelor de alcool. totul e să nu îl lași să scadă altfel toxinele preiau comanda și culmile devin tot mai amețitoare dar ireale.
12 februarie 2021
rage
cu rechinul prin subsol-
nu are palme pâlnii ochiul
21 octombrie 2020
Dare
pui pe cap de la fete,
mai am doar puțin foc
nu mă arde, nu mă joc!
caporal și ceva stele
pe planetă fara apă
canibal cu perspectivă
11 octombrie 2020
antiizolare VI
Noaptea e înfiptă adânc în fiecare mișcare a noastră, iar trecătorii sunt tot mai amețiți și ei. de departe iar se aude câte-un bass sporadic poate chiar si ceva urale dezacordate. știi că ai fi preferat totuși să fii altundeva. mai știi că nicăieri nu ești la locul tău. te cauți în viitor și ești asezat pe canapeaua ta - totul pare normal, iar când ești mângâiat, te simți fericit.
cu un rânjet te desprinzi, dar ai norocul că nu te poate vedea, hai sa ne mai și odihnim, unde e berea aia?
în sinea ta adolescentul se mișcă tot mai vivace. ai da foc la toată lumea, ai îneca tot universul cu întuneric, te-ai alia cu toți sau oricine, nici nu stii ce să crezi.
e târziu? suntem toți? cui îi pasă? cred că suntem toți. ești beat? eu să fiu biat? da, ești? eu sunt jean. nu ești jean. nu contează jean boxează. gowd, ce glume!
drumuri pietruite, drumuri lungi, drumuri chinuite, drumuri de fier. cum te așezi în tren totul e somn.
dimineață ești singur, pe o parcelă de iarbă îți arunci singur sieși o bucată amară de fiere. e frumos că nu atentezi la uniformitatea primaverii crude. aripile ce le aveai cu o zi înainte se zbat rămase pe ceva dale, ti-au rămas doar niște cioturi care te împing în jos.
06 septembrie 2020
Veranda
Ca să îmi săruți exact
Buzele, sânii și pielea roz,
Departe e lumea - colhoz.
Cu brațele întinse terestru
Mă îmbie un praf celestu'
Cam ca un păianjen galactic
Îmi doresc stelele, practic.
Mă picuri cu gheață, cu soare,
Cu stil și cu puțină ardoare...
Mai lasă drama și iartă-
Cu ceara și apă, și ambră.
07 august 2020
olive
Carapace fără pace
Iar mă prinzi - îmi dai capace.
Am pe spate verzi petale,
Se rup în vremi amare.
Cum în ochi iar am aripi,
Nu zbor doar iau inimi.
23 iulie 2020
Antiizolare V
15 mai 2020
mentol
12 mai 2020
antiizolare IIII
23 aprilie 2020
antiizolare III
thc
20 aprilie 2020
regiment
fiarele de nisip - galbene carcase,
iar de sub ele mereu s-adapă
mitoza ce-n minte ura sapă.
parcă e totul doar un absurd vis,
cu aripi și inorogi în bleg abis-
cum le sunt tăiate vajnic hălcile,
umpleți de carne albă bășicele.
presimți un mare puhoi de arme,
ne ies din oase și din alte mame
începi tot ce demult este început-
un război în genunchi deținut.
thc
16 aprilie 2020
antiizolare II
12 aprilie 2020
Tuareg
Muntele dispare în zare;
Pe sub picioare se cere-
Nisip alb de sub gene.
Carne alba între unghii,
Nu e clar, nu e funghi;
Cortul se închide var-
Peste inimă gol avar.
Și zăbrele peste ochi,
Nu e sticlă, nu e gnochi;
Piatră neagră de moară -
Ce a rămas bun să dispară
thc
Highly Suspect - Wolf
06 aprilie 2020
antiizolare I
ploaia e doar o amintire acum a furtunii care a fost și a adormit praful inimii. în gloata de îmbrățișări necunoscute sub zâmbete umede, umbrele confuze și iarbă fierbinte încă se mai simt fiorii unei melodii cântate alene.
în spate e mai mult loc, dar nu e așa de departe de scenă, iar pe jos sunt aruncați saci cu fân.
te arunci în liniștea lui și te întinzi, iar liniștea se lipește de tine.
îți vine să pleci, iți vine să stai, îți vine să nu fi venit deloc.
lânga tine mai e o ființă... era tot timpul acolo?
cât timp a trecut de atunci? 7 ani? 8 ani?
ce faci?
ce? stau, sau eu te-am intrebat?
dar nu, sunt cu 2 prieteni, sunt mai in față/
sau -e ok să stai jos, e muzică/
sau -e plăcut, ai voce frumoasă/
sau -e o seara minunată caldă și adumbrită/
deși - mă gândesc la altcineva și mi-a murit cartela, deci nu mai am canal de comunicație cu lumea//
hey hai sa fumăm mai încolo.
o să stau pe aici
hai, vii?..
nu a mai fost altceva,
dimineața castelul râdea printre carii de îi salta acoperișul.
thc
14 martie 2020
estuar
să ne ajungă la toți pe gene,
să curgă de sus, poți cerne,
ochii în cer să tot geme.
Cu apa amară a acestui lac
algele negre se leagăna vag,
poți cere și un rechin black
de cei albi ne-am legat culag
E totusi liniste aici, de tot-
nu bass, nu chitara, nu sort.
ne roade nisipul cel mai hot-
în seara asta delirăm în port.
01 martie 2020
Rest
23 februarie 2020
ares
și un cui în curcubeu
porți un zâmbet cu mult fler,
suflet crud, curat zeu.
cu un cui adânc în piept
umblă toți - dureri stinse,
dar prin sângele din sept
se nasc iar flori aprinse.
iar cu sabia din spate,
cea cu solzi și pietre scumpe,
fără sens iar răzbate
inimi albe stafii umple.