seara anului 201x la eclectic în curte/
ploaia e doar o amintire acum a furtunii care a fost și a adormit praful inimii. în gloata de îmbrățișări necunoscute sub zâmbete umede, umbrele confuze și iarbă fierbinte încă se mai simt fiorii unei melodii cântate alene.
în spate e mai mult loc, dar nu e așa de departe de scenă, iar pe jos sunt aruncați saci cu fân.
te arunci în liniștea lui și te întinzi, iar liniștea se lipește de tine.
îți vine să pleci, iți vine să stai, îți vine să nu fi venit deloc.
lânga tine mai e o ființă... era tot timpul acolo?
cât timp a trecut de atunci? 7 ani? 8 ani?
ce faci?
ce? stau, sau eu te-am intrebat?
dar nu, sunt cu 2 prieteni, sunt mai in față/
sau -e ok să stai jos, e muzică/
sau -e plăcut, ai voce frumoasă/
sau -e o seara minunată caldă și adumbrită/
deși - mă gândesc la altcineva și mi-a murit cartela, deci nu mai am canal de comunicație cu lumea//
hey hai sa fumăm mai încolo.
o să stau pe aici
hai, vii?..
nu a mai fost altceva,
dimineața castelul râdea printre carii de îi salta acoperișul.
Nu nu, nimeni nu mai zice nimic direct Nimic, fii sincer
Mi se pare că nu înțelegi ce aș vrea cumva să zic E ceva greu de crezut
Mi se rupe, chiar mi se rupe. Totul e doar o hârtie albă pe care nu trebuie să mai scrie nimeni nimic. O hârtie imaculata e mai ok decât un măgar cocoșat Tot vorbind așa poți ajunge fix nicăieri
Dacă îmi tot îndoi coloana de o mie de ori ajung la lună Nimeni nu mai zice o glumă serioasă pe aici
dacă îmi dai diseară mâna, găsesc eu o gluma bună
nu vii, mai degrabă chiar deloc,
în dar cerne doar soare prooroc,
cu oceanul de mai sus se scaldă
doar mâna dreaptă - cea caldă,
din stanga, de cade din pom
se aprinde totul stropit cu rom,
și, acesta e ultimul om.
nu stai, chiar nu mai e loc,
nu-ți închei nasturele-breloc,
te atacă iar norul de sub gene-
nu plânge, doar nu e vreme,
timpul sărat și drept se știe,
te așteaptă doar la obârșie,
și doar cu lumina lălâie.
chiar nu pleci, nu ai picioare,
nici aripi, nici tors, nici motoare,
nu-ncaleci un melc și vezi pustiu,
soare arde complet totul – auriu,
regrete te-apasă pe crucea piept
totul, mai degrabă, nu e corect,
cine mai vorbeste direct?
Cruci priveliște peste mare,
Care trec agale și amare,
Nu cer adânc, nu albastru
Doar ploaie și mult rupestru.
Îmbraci haina blană și restul
Ai recul la nasture, celestul,
Mai lasă-mi cuvântul, crezi tu-
Nu vreau să îmbrac tot pământu'
Cu rouă, cu soare, cu verde,
Cu marea, vai culoarea!
Permite-mi din nou permutarea...
Cruce priveliste peste pădure,
Lasă umbre mobile și crude,
Zburde în viteză și iar doare
Nu crapă în două, nu moare...
Sedusă ți-e arma și-n cătare
Ți-e inima mai răzbunătoare,
Nu-ți las mâna, n-o să tragi-
Sunt ultimi vulturi dragi
Sau, dacă vrei - colibri-n colivii
Noi mai suntem.. sau deja vii?
Handicapați cu role la cap mă chemau Iar te crezi rotund și creț
Nu am decât o credință pe lume Vaca
Care iești tu Hai cu mumforzii, să cânte muzica!
Hai să vorbim în contradictoriu cât de frumoasa e luna Dar ai alta părere despre soare în mare?
High sa cucerim pădurile de soare, să ajungem stelele deosebite, să reînălțăm zmei peste castele. Nu te asculta universul întreg
Adevăr vorbesc, simt cum mă învârt
Capace multe si toate nule
pun pe vene sa le afunde,
Nu am lepră și nici ciumă,
De ce ascultă bass și afumă?
Tot ce văd prin gene blonde-
Cireși în floare ce-mi scuture
Prapuri negri - fluturi vii,
Nu-mi citiți iar Palahniucii.
Plați platani și globuri late
Lasere-n petreceri calde,
Moise încă ape mari desparte,
Fără concluzii, de departe
curmați iar, în capă, începutul celor care mai sapă în ea imaginație,
orice start poate fi doar sfarșitul unui ere chiar mai din elevație.
cum să mai umbli la rațiune și culori albastre,
dacă în minte sunt doar vraiște aruncate cuvintele-n glastre.
căpătați un nou ciocan și greu, și mare, și, mai ales metalic aurit-
oriunde vezi un cui fierbinte, poate fi un nou motiv de intervenit.
că pe unde umblă metalice arce, platoșe și alte zale.
dar va fi izbânda din sfirșitul zilelor scurse agale
Comparați mă cu van helsing daca dețineți neapărat sensul critic
Poate chiar cu van der housing
Ai luat-o pe uleis că yesterdays
Mă mai urmărești mult moarte mea de alaltăieri?
Nu te cred. Nuie ți-e o provocare
Mă criticați ca pe Cristina, sau Ramona, nici nu le-ați cunoscut. Lepr..
Astăzi ești și mai dușmănit că ieri, mâine mai mult ca ieromonahul hristomon
Te gâbjesc ei
Nu mă urmărește nimeni
Auriți aici tot
Aiurim Maitreyi ta.