Era aproape
sa ajunga acasa cand a vazut un nou tramvai plutind usor pe sinele
stralucitoare. Acest eveniment a adus bucurie in sufletul ei. Se zice ca de
cate ori vezi un tramvai nou lansat pe sine te asteapta un eveniment placut.
Tramvaiul insa s-a uitat trist la ea si a curs lin mai departe.
Dupa colt era
si casa ei, saracacioasa, dar calda, alba pe interior si mobilata cu scanduri
asezate ordonat astfel incat sa inlocuiasca mesele, taburetii, patul, si cateva
rafturi de haine si carti, mai ales carti. Strada o urmarea de sub picioare
absolut indiferenta, astfel ca de data asta a ajuns chiar usor acasa. Se uita
in oglinda si
e inca superba, cu ochii mari negri, bruneta, inalta si subtire, incarcata de
frumusete feminina din cap pana in picioare si inapoi (!).
„sunt
viv, ma cheama viv, numele meu e viv, vreau sa ma prezint – viv, si cel mai
mult imi place sa cant, cel mai mult, in sufletul meu, traieste muzica, cel mai
mult ard in armonia sunetului, tocmai aici am vrut sa ajung sa satisfac nevoia
oamenilor de cultura, de muzica, de arderea interna... vreau sa fac parte din
aceasta orchestra si simt ca deja sunt pe jumatate cuprinsa in ea"; nu merge
nimic.
Cearcanele s-au schimonosit aiurea si zambetul sa intors pe dos. Daca nu
reusesc sa prind acel post poate ca foamea nu o sa fie chiar atat de rea.
Maine...
A
luat o carte la intamplare sa vada ce ii
poate zice, dar apoi a vazut ca literele ii sunt neintelese de aceasta data. A
aruncat cartea cu grija exact in acelasi loc de pe raft si a lasat sa atinga
starea de extaz data de somn.
M
M
- Pilgrim
p.s. ascult radio guerrilla pentru ca... fiecare are un motiv (areareala intentionata!)
