cattactcinic

Ce mai frig? nu mai!
Iarna e aici, ce mai!

Ceața de fapt e lăptoasă și cuprinde toată lumea cunoscută și vazută, iar oamenii umblă prin ea ca niște orbi. Totuși sunt mândri și nu întind mâinile în față în chip de antene. Nici pomeneală să își ia baston cu biluță în capăt, iar când se accidentează o fac cu toată viteza, poate nu mai simt durerea.

Umbre ale unor oameni,
Oameni ale unor umbre.

Ce ață folosești ca să îți coși iar inima? Inima de inima ei, inima de pieptul tău, inima fără culoare cu o culoare din mintea ta?
Tot uși încerci să deschizi și nu reusești decât de pereți să dai.
Ca pat te-ai descurca cel mai bine, ca perna și decor - o pictură în roșu pe perete.

Uneori sclipesc stele,
Apoi se sting.

Cea tare era pe scenă când își înfipse dinții în propriul antebraț. Sângele era peste tot și oamenii păreau în sfârșit șocați/ impresionați.
Totu și Koku se mirau că încă își mai țineau minte numele în acea îngrămădeală de artiști, dar erau tot mai disperați să facă ceva care să îi scoată din anonimat.
Capă t era ideea lor de șou, totul se termina în cuvântul t, totul începea în capă.

ths

10 years - wasteland

p.s. și totul se scaldă în miere și întuneric