Dacă aș mai scrie iar,
n-aș mai începe de la capăt.
Aș scrie peste.
Peste tăceri,
peste ce-am ascuns,
peste ce-am mințit.
Aș scrie peste cuvintele vechi
cu altele noi.
Ca niște foi de aur alb
puse pe răni.
N-au cum să nu doară.
Peste „love”
aș pune iubire.
Nu emoji. Nu gif.
Ci iubire scrijelită,
tăiată cu vârful unei săbii
reîncălzite în foc.
Să doară iar
la fel de adânc,
să sape sensuri
acolo unde literele
n-au mai ajuns.
Aș scrie din nou.
Nu pentru citit.
Nu
