Nu pot spune
că n-am mai scris.
Ar fi o minciună.
Am scris.
Uneori prea mult.
Poate inutil.
Dar n-am scris
ce voiam.
N-am scris
ce a fost.
Am scris
altceva.
Pot scrie
și altceva.
Sunt plin
de timp.
Atât de plin,
că ajung să stau
și doar să mă odihnesc.
Stau.
Efectiv.
E ciudat.
Ca atunci
când privești
păsări răpitoare —
stau nemișcate
și-apoi zboară.
Sunt chiar așa:
o literă încovoiată,
un cuvânt
neterminat.
Da.
