Apropierea firească a sfârșitului de an te duce inevitabil
cu gândul la sărbătorile de iarnă. O adevărată magie inventată de oamenii
impresurați de frig pentru a găsi bucurie în cei din jur.
Miracolul unei credințe că, dacă ai în suflet o bucurie
caldă și sinceră, vei putea trece peste vremea mohorâtă, peste peisajul
dezolant al arborilor dezgoliți, peste toată deznădejdea naturii învălmășită de
ploi, vânt sau furtuni de zăpadă. Un adevărat cataclism în desfășurare pe
marginea prăpastiei.
---
Dede își face de treabă cu un morcov în mână. Folosește o
ustensilă semi-automată care o ajută la curățat, dar în același timp, pe partea
cealaltă ies tăieței. Este o rețetă coreeană împrumutată de la moldoveni, care
au preluat-o de la ruși, iar aceștia, desigur, de la coreeni, mai exact de la
sud-coreeni. Acum, după ce tăiețeii de morcov sunt gata, doar îi condimentează,
îi amestecă bine și îi pune în frigider ca să pătrundă gustul. Este o surpriză
multilaterală prin gust, culoare și textură pe masa de Crăciun.
Apoi ia o gură mare de aer. O gură mare de apă. Se uită pe
monitorul mic și zâmbește; The Little One doarme senin, cu un colț de gură
ridicat. Nimic nu contează, universul stă în loc.
Intră Gory în scenă. Nu este amețit, nu este tatuat, este
tânăr și slăbănog, are părul des și negru. Merge tiptil, știind el ceva
probabil. Se apropie de ea, care stă cu spatele, ocupată acum cu o ceapă. Și,
într-un moment, o ia în brațe și o sărută pe gât. Ea se sperie și apoi se
relaxează:
— Ai găsit brad, urâtule?
— Nu, ți-am zis că nu iau.
— Hai, pe bune?
— Nu, e la mașină, dar e mic, are 5 țoli.
— Tu ești troli! Hai, adu-l în casă, dar în liniște, doarme
cel mic.
— ...al cărui nume nu poate fi rostit.
— Hai, fuguța, dragule!
Gory se retrage la fel de tiptil din scenă, căutându-și
cizmele și o haină. Merge afară să înoate prin zăpada imensă pentru a ajunge la
mașina ancorată puternic de un stâlp de curent. De când furtunile au venit,
toată lumea își ancorează lucrurile care e musai să rămână pe-afară. Nu o dată
s-a întâmplat ca zăpada adunată peste noapte, metri întregi de zăpadă, să
cedeze sub greutate, măturând totul în cale – adevărate avalanșe ale furiei
albe.
Furtuna îi bate în față, îl împinge încolo, îi îngreunează
înaintarea, dar se ține bine pe picioare și se ține bine și cu mâna de
balustradă. Rafalele nu se mai opresc, vin în valuri prelungite, îndoaie
copacii; undeva departe se aude un pocnet, semn că ceva a cedat. Gory
înaintează încet, pas cu pas, spre pomul făgăduit.
---
The Little One își toarce liniștit visele și zâmbește. Dar
timpul curge implacabil, permanent doar în față, ceea ce înseamnă că se va
trezi. Iar când te trezești, ai nevoie de atenție. Ai nevoie acum. Ai nevoie de
mâncare. Și ceva bun, nu sarmale. Ai nevoie de grijă, și nu orice grijă, ci a
mamei tale, cea mai importantă persoană din viața ta.
Dede își lasă ceapa tocată. Se uită la ea cu milă, ca la un
demers total eșuat, apoi o pune într-un bol și îl depozitează pe partea dreaptă
a frigiderului, semn că povestea încă nu e închisă. Vede o sticlă de Beciul Domnesc, deschisă ieri de Gory: „doar un pahar”. Se uită o secundă la ea, fără
să înțeleagă de ce, apoi închide hotărâtă ușa frigiderului. Se spală bine pe
mâini, se spală și pe față (dacă tot a plâns de la nenorocita de ceapă) și apoi
se șterge bine cu un prosop. Se miroase pe mâini. Nu e mulțumită. Se dă cu
puțină cremă de mâini cu aromă de cireșe negre.
Din baie se îndreaptă tiptil spre încăperea-castel. The
Little One e în mișcare ușoară, semn că, într-adevăr, se trezește.
— Pui de om cu ochi negri, blând răsari cu flori de măr, să-mi aduci deloc sobru, multă dragoste și îmbrățișări. Se miră de rimă dar trecu mai departe.
Îl ia atentă și expert. Îi schimbă scutecul ușor, dintr-o
mișcare precisă. Apoi simte ceva în piept: un fulger, o tresărire, o premoniție, un miros de
conifer. Iar cel mic să fi simțit și el, că începe să plângă: întâi încet, apoi
tare, apoi puternic de tot.
---
Afară, lupta cu vântul e în toi. Ajuns la mașină, Gory se
chinuie să deschidă ușa. Vântul pare că vrea să i-o smulgă din mână, să meargă
cu ea, poate să facă puțin snowboarding. Reușește, până la urmă, să intre și să
tragă și ușa după el. Cumpănește puțin dacă să dea drumul la motor să-și mai
încălzească oasele. Își dă seama că nu îi este frig totuși. „Cum să mă duc cu
bradul în casă?”, se gândește el.
Obișnuit e să-l duci pe sus, dar așa îl duce vântul ca pe un
vas cu pânze. „Numai vezi că ia tot un pupa și descoperă America imediat. Sau
dă Antarctica, mai degrabă.”
Își caută hamul prin mașină. Nu mai riscă să meargă pe-afară
fără siguranță. Apoi își verifică geaca, cizmele, fesul și mănușile. Își
pregătește mental pașii pentru dezlegarea bradului de pe mașină. Spre norocul
lui, are doar un levier care trebuie pus în poziția deschis. Gata. Ia o gură de
aer cald și împinge de ușă.
Afară, primul gând fu să-și agate hamul de mașină, sus. Apoi
încercă levierul. Acesta era înțepenit, cum altfel? Dar Gory este pregătit pentru
astfel de situații. Din buzunarul lateral al gecii scoase un dispozitiv. Îl
îndreptă spre levier, care cedă singur sub forța radiației. Împinse cu atenție
levierul, fiind ușor încins. Cu o smucitură bruscă, bradul se desprinse de pe
mașină, zvârlit de rafale încordate. Norocul era că, chiar în acel moment,
direcția vântului venea din spate.
„De așa ceva nu te poți apăra, doar poți încerca să te
ferești.” Zâmbi șmecher și apoi o luă în sens invers, spre casă, de data
aceasta în viteză, cu vântul mai mult din spate, iar bradul pe jos, târât, în
plasa lui de siguranța.
---
“Copilaș mic, copilaș frumos, Nu mai plânge nemilos. Copilaș
mare, copilaș superb, Hai să zâmbim permanent.” Cânta Dede încet. The Little
One nu dădea semne că înțelege. Sau înțelegea și nu gusta rimele. Dar una știa
bine: “Wuaaaa-wuaaaa!”
Gory intră brusc în scenă, iar vântul se prezintă și el,
trântind o altă ușă. Cel mic luă o pauză, speriat, iar Gory zâmbi vinovat,
pricepând rapid că nu era vina lui, totuși. Se descălță și, ca o maimuță
veritabilă, se apropie cu fața strâmbată spre copil.
Acesta îl recunoscu și gânguri ceva neînțeles. Gory dădu
să-l ia în brațe, dar Dede îi tăie rapid macaroana:
— Mâinile! Ai fost afară!
Gory trecu imediat pe modul „tiptil” și intră în baie. Se
spălă, mai lăsă din haine, se uită în oglindă, își aranjă părul și ieși înapoi,
pregătit.
Cel mic era deja în hrănire la sân. Dede se uită la el cum i
se coborau umerii, îi zâmbi și îi zise fără sunet, doar din buze: “Mulțumesc, dragule!”
---
Gory fasona în liniște o bucată de carne. Îi place să facă
asta, ar face oricând și oriunde, îi trezește ceva ancestral în el. Fără să mai
mediteze mult la chemarea interioară, puse niște sare, puțin piper și,
neapărat, le-a pus la fript într-o tigaie grill. Dede revine din castel,
satisfăcută; cel mic doarme iar. Se uită la Gory.
— Ești pe scena mea, încă nu m-am apucat de sarmale. Hai că
trebuie să încep, nu mai e mult până la Crăciun.
El se întoarce și, zâmbind, se uită la ea.
— Mai este destul. Plus că ai gătit toată ziua, dar nu cred
că ai mâncat ceva azi.
Se întoarce la carne cu gândul să o verifice și continuă:
— Ia o pauză. Ți-aș oferi și niște vin, dar nu pot, din
motive evidente.
Dede parcă atât așteptase. Pe canapea, cu ochii închiși și
capul puțin pe spate, Gory îi aduce un ceai relaxant.
— Câteodată cred că ești prea bun, zise ea.
— Da, nu e adevărat, dar meriți, răspunse el.
— Știi ce voiam să zic? Furtuna asta nu pare să se mai
termine curând, iar tu ai fost curajos, ca un erou; ai luptat cu ea.
Zâmbi visătoare, apoi se îndreptă spre frigider, scoase
sticla de Pinot Noir și turnă spectaculos într-un pahar mare.
— Gory,
și îi înmână paharul, apoi îl îmbrățișă, lăsând capul pe umărul lui.
— Chiar da, mulțumesc. Apoi continua - La fix, e gata și carnea. Scoatem și salata aia bună de morcovi? uitându-mă așa la masa asta, cred că nu este nevoie de nimic mai mult. Asta zic eu, e tradiția noastră de acum, masa noastră de Crăciun. Ridică paharul, gustă vinul. E tot fabulos de bun. Pot citi în el încă nenumărate povești, atât trecute, cât și viitoare.
— Zice acolo ceva și de împodobirea bradului.
— Da, cred că The Little One o să se ocupe, zise Gory spiralând paharul.
Articol scris cu drag pentru SuperBlog
________________________________________
din acelasi univers:
1. https://tripinaround.blogspot.com/2024/04/rosu-in-forma-de-inima.html
2. https://tripinaround.blogspot.com/2024/03/via-unui-vin-vinul-unei-natiuni.html
